Unde?:Parcul central al oraşului, un loc plăcut ziua,plin de oameni de toate vârstele. Bătrâni care se plimbă pentru puţina mişcare,mame cu copiii în cărucioare,juniori care aleargă.Tot tacâmul.Noaptea, un tărâm al disperări , o durere de cap , un regret , un loc pustiu uitat de adierea vântului.
Când?: Ora doua dimineaţa într-o noapte răcoroasă din vara lunii iulie . Cuptorul în totalitatea caliţilor lui încălzea ziua şi noaptea. Numai pe timpul nopţii se putea sta mai mult timp afară. Racoarea era punctul slab,dar eficient.
Cine?: Un cuplu tânăr,foarte strâns. Doi oameni aproape maturi trecuţi puţin peste adolescenţă. Artistul şi eşecul. Cei doi adulteri umbriţi.
De ce?: Attore,mândru de sine ca întotdeauna cu puţin mai multă experienţă în viaţa amoroasă ,un romanatic întârziat.Credea că poate reuşi cu oricine,oriunde şi oricând. S-a întâlnit cu Fedelta, o tinerică frumoasă care avea o soră geamană. Era sora iubitei lui.A crezut că poate scăpa basma curată dar s-a înşelat.A vrut să vadă cât durează efortul uman şi când poate el să se oprească. Şi-a dat seama că face o mare prostie şi a hotărât să renunţe. Chiar dacă le iubea pe amândouă, pe Allegoria o iubea cel mai mult şi nu ar fi dat nimic în schimbul ei,nici măcar copia ei identică în oglindă.
Aflat într-o relaţie frumoasă şi plină de fericiri cu Allegoria, Attore credea că poate să încerce şi ceva nou, dar s-a hotărât să nu schimbe fizicul doar psihicul.A ajuns la capătul puterilor, şi-a dat seama că nu îşi poate bate joc de o fiinţa vie. Oricât de bună ar fi fost sau de rea. S-a hotărât în seara aia să termine totul să fie totul bine.
Fedelta nu s-a implicat în viaţa surorii ei prea mult. Nu a prea interesat-o.A lăsat-o să înveţe din greşeli să ştie că toate se pot rezolva şi fără cuvintele cuiva. Nu ştia de relaţia sa cu Attore. Î-l iubea foarte mult,şi nu ar fi renunţat niciodată la el.Dar ar fi dat şi imposibilul şi nimicul şi vidul şi neexistenţa pentru sora ei .
S-au întâlnit amândoi în toiul nopţii pe o bancă în parcul central. A vrut să îi spună că e mai bine aşa şi că nu trebuie să sufere.I-a spus pe faţa ce avea de spus.A rămas puţin mască Fedelta. S-au îmbrăţişat amândoi,şi-au luat rămas bun şi a plecat fiecare la casa lui.
S-a gandit ca numai are pentru ce trăi,şi-a dezamăgit persoana cea mai premărită,şi-a pierdut tatăl şi acuma şi singura sa iubire.Ajunsă acasă,merge în bucătărie şi ia un cuţit. Erau doar ele două acasă. Începe să plângă în hohote. Allegoria se trezeşte merge repede la ea şi o i-a la întrebări.Îi povesteşte totul în câteva minute. Plâng amândouă şi se îmbrăţişează.După îmbrăţişare tot ce-a mai rămas din Fedelta a fost ochii ei pe spate şi sângele în mâinile surori sale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
