Ultimii picuri de sânge ai unei inimi ce pompează ură . Partea II

Crizat ca o crizantemă. Mă omoară linistea. Turb de nerăbdare să ies din acest ciclu neîntrerupt repetitiv și toxic în care mă învârt. Sunt un dependent de rutină și nu mai pot trăi fără ea. Oare chiar am uitat să rup lanțurile și să fiu liber? Sunt încătușat de responsabilități imbecile date de mine însumi. Ce-i drept, era singura variantă pe care o vedeam palpabila la un moment dat ca să pot să duc acea povară in spate care se pare ca nu mai slabeste nicicum . Aceleasi activitati de dimineata pana seara , din nou si din nou. Rutina. Plafonare. Frustrare. Schimbare. Rutina. Poate cândva... Sunt bombardat de întrebări fără noimă. Aflu răspunsuri ,care nu mă interesează. Problemele altora le pot rezolva foarte ușor, aparent. Viaţa e simplă , noi o complicăm. Dar cum și de ce ? Privesc în jurul meu o herghelie de oameni foarte fericiți , și pe fiecare în parte i-am întrebat care este cheia succesului lor. Răspunsurile oarecum se aseamănă între ele, dar sună cam aşa( şi mie nu-mi place) : plafonare, rutină, frustrare, indiferenţă,indolenţă. Pe scurt miserupism și activități repetitive. În familie , la locul de muncă , în cercul social , în cercul apropiat de prieteni. Dacă eram mai prost eram puţin mai fericit?Oare?. Dar oare de ce mă gândesc peste bariera fericirii oamenilor din jurul meu ? De ce nu pot să fiu mulțumit,limitat, cu cât știu și cu cât aflu. De ce sunt nemulțumit ?

Mă privesc în vis. Mă descriu simplu: cu privirea pierdută şi goală,cu cearcane auto-induse şi obosit,mândru totuşi. Lacom pentru orice informație nouă . Gelos pentru tot ce e al meu. Mi-am pierdut demult calea , dar pe ce drum oare am ales sa ma îndrept ? Drumul nesiguranței , a gândirii excesive și orientate către un mister greu de înțeles? Absolutul? Toate aceste gânduri mă lovesc în ore târzii și îmi fac inima să bubuie. Sunt sigur că urmează o palmă trezitoare la realitate, care mă pune cu picioarele de pământ și îmi dă acel gram de energie necesar pentru a macină crizele de existenţă. Ceva nu înteleg, ceva îmi scapă... Cea mai dură luptă urmează să se întâmple, și sunt foarte nepregătit. Dar oricare ar fi verdictul sunt și învins și victorios, pentru ca este un duel auto-distructiv și auto-constructiv cu mine însumi. Dar oare ce voi învață când totul se va termina? Mi-aş dori să învăț să numai pun atâtea întrebări...

Ultimii picuri de sânge ai unei inimi ce pompează ură . Partea I

De douăzeci şi nouă de zile mă gândesc în fiecare seară la acea perioadă . De douăzeci şi nouă de nopţi nu pot să dorm liniștit. ... Totul a început printr-un eșec, conta ? A început într-o vară și s-a terminat tot într-o vară. A fost un dezastru, a fost cea mai romantică perioadă din viaţa mea. Am urlat,mult, mi-am pierdut controlul,de multe ori, mi-am pierdut prietenii, i-am recuperat și iar i-am pierdut, am băut de toate și am fumat tot ce am prins, am mâncat grețos și nu dormeam nopțile. Am iubit. Am iubit cu adevărat. A fost de basm. Ce am avut de oferit ? Nimic. Şi am primit tot. Am fost un nimeni cu iluzii și orgoliu colosal, aşa s-a și terminat totul. M-ai făcut viu, m-ai făcut sa uit cine sunt, m-ai făcut alt om , acel om care s-a clădit după standarde create atunci , standarde neatinse nici măcar azi. Chiar mai contează ? Chiar mai contează ca nici o săptămâna măcar din ce a fost atunci nu am mai fost în stare să clădesc emoțional și sentimental ? Chiar mai contează că nu pot să găsesc nimic ce sa-mi satisfacă gusturile pentru că le compar cu tine ? Nu. Nu mai contează , trecutul e trecut și e demult apus. Probabil ai și uitat cine sunt. Dar chiar asa,cine sunt ? Pot garanta că faţă de atunci sunt de 128 de ori mai bun. Am reușit să obţin tot ce mi-am dorit ,dar te-am pierdut pe tine. Totuși. Am stat ani de zile trăind cu minciuna că nu-mi pasă , pentru că orgoliul e orgoliu şi nu se poate încalcă (porc arogant și încrezut). Oricum nu se mai poate face nimic, acea persoană a murit și odată cu ea a rămas doar o amintire, care până nu demult era o amintire plăcuta. Deci cine sunt eu ? Tot un Nimeni, deci n-ai pierdut nimic. ... A fost perfect. Întâlnirea a fost perfectă. Tu ai fost ruptă din pastel, de nedescris. Aveam o sete de tine imposibil de controlat. Te doream ,centimetru cu centimetru, cuvânt cu cuvânt. Aveai puterea să îmblânzești totul în mine, erai femme fatale , erai aleasa , erai iubirea încarnată, the Goddess. Şi eu eram fericit că mă întâlneam cu tine ... Până să vină ziua aceea , nu credeam că o să pot să combin locul copilăriei mele cu discuții semi-filozofice, săruturi apăsate , și fotografie. Ce mai combinație. A mers , și a mers destul de spectaculos. Cine credea că și tu iți dorești același lucru ca și mine. Amuzant. Mi-ai corupt mintea și am făcut o serie de activități în premieră pe care nu credeam ca le voi face, cel puţin nu de bună-voie. Tot în seara aia mi-ai arătat frumusețea în flori, apus de soare și sârmă ghimpată. Pozele spun tot . ... Ziua aceea se derulează din nou și din nou , o știu pe de rost. Agonie și extaz. Frustrare și calm . Dragoste și ură. Cu ce am greșit oare când mi-am amintit de existenţa acelei perioade ? Probabil că șirul întreg de eșecuri ce a urmat dupaia , m-a făcut să mă întorc în trecut, să mă mai bucur de puținele amintiri frumoase care mi-au rămas. Ziua aia nu o pot uita niciodată. 12.06.2010 . Citez: "Defapt ce mai contează când ai tot ce-ți trebuie?" Chiar aşa. Ce mai contează? ...

Doar o idee de perspectiva intr-o ampla plasare a spiritului.

Pana nu demult m-am tot gandit la bine si la rau, la ce e bine si ce nu, cam la toate luzeniile din capul meu aflate in antonimie. Cand am ajuns sa realizez, m-am speriat. Am dat , am primit , am dat am dat iar am primit , mi s-a luat, iar am primit. Totusi echilibrul exista peste tot si cred ca aceste ganduri despre diferse situatii opuse sunt foarte usor umbrite de o gandire optimista. Ce am reusit si ce nu , se va delimita intr-o ampla plasare a gandirii mele perturbate , undeva intr-un viitor apropiat un toti suntem judecati. Cred ca orice sacrificiu necesita un scop si un ideal, orice scop are nevoie de motivatie pentru a ajunge la acel ideal. Zambesc, pentru ca idealurile mele au ajuns in asa de putin timp bine stabilite in capul meu, cand nu demult am fost doar un suflet ratacitor intr-o realitate de neinteles. Asculta-ma cand vorbesc cu tine , si iarta-ma cand imi pierd cumpatul , sunt si eu un om care am nevoi ca oricare altul, am defecte si calitati ambigue si cer intelegere pentru a ma putea deschide si pentru a putea fi inteles . Am nevoie de tine , am nevoie de intelegerea ta , ca si eu sa pot sa te inteleg pe tine. Te vreau pentru mine , si doar pentru mine , sunt un egoist nativ intr-o lume lipsita de dragoste. Tanjesc dupa atasamentul si dupa atentia ta, am nevoie de TINE langa mine ca eu sa pot fi intreg. Trebuie sa intelegi ca asta face parte din mine , si fara tine sunt doar un incomplet neinteles care cauta destainuirea in sufletul cuiva, de preferat in persoana de langa mine. Nu e greu. Sunt acolo langa tine , sunt in fata ta, trebuie doar sa intinzi mana si sa ma apuci, sa ma iei de cap si sa-mi spui ce conteaza. Intre singuratate si companie, se afla dorinta de a oscila care eu nu doresc sa oscileze deloc. Doresc stabilitate, si prosperitate in una dintre ele, de preferat in cea de a doua. Asculta-ma cand vorbesc cu tine, caci cuvintele mele provin de altundeva, si-ti sunt adresate tie si doar tie, tu trebuie sa ai urechi ca sa le asculti si doar tu sa le intelegi. Mi-am vandut sufletul de o mie de ori cui nu trebuia si cred ca de data asta am facut vanzarea potrivita, daca nu, sunt foarte deschis si imi ascum fiecare lovitura pe care o voi primi pentru esecul meu. Nu cred ca va fi cazul sa fie esec , tocmai deaia aspir la perfect, la ceva imposibil de distrus. Iti vei da seama intr-o buna zi , ca toata aceasta zarva se poate transforma intr-o singura fraza care suna cam asa: " Oamenii puternici gandesc la tot ceea ce conteaza si nu conteaza din viata lor, dar esenta ramane acolo la suprafata si sentimentele castiga intotdeauna" sau " Sunt acolo pentru tine si te iubesc, oricare ar fi obstacolul , sunt dispus sa strivesc orice limita pentru a ajunge la idealul meu".

De ce , dacă și poate.

Întrebarea este de ce, și răspunsul începe întotdeauna cu dacă. Și pe lângă această întrebare minunată mai este cuvântul poate. Dacă poate de ce? ... . Capul meu este plin, plin de neuroni arși grație acestor patru cuvinte iritante. Sigur n-am să găsesc liniștea într-un viitor apropiat. Sunt atât de sigur că pot să-mi pariez și sentimentele mele proaspăt trezite. De ce aceași întrebare mă trezește în fiecare dimineață? Dacă nu e asta, sigur e durerea de spate. Bun ... și trag cardul, la finalul zilei și văd ca nimic din ce mi-am propus de câțiva ani nu se leagă, de parca cineva sau ceva are grijă de mine, în modul ironic, să nu cumva să reușesc puținul propus. Poate cer prea mult. De ce ? De ce eu cer prea mult ? Am cerut un simplu semn, de sus sau de jos, să mă îndrume, că sunt un simplu muritor, fără minte și fără puteri. "Dacă" nu este tocmai cel mai bun cuvânt, dar nici eu nu sunt tocmai treaz. Sunt prins între două dimensiuni spirituale ... sunt prin în dilema tinereții, a întrebărilor fără răspuns și a oboselii infantile. Dilema aici de fapt este ce vreau. Dacă universul nu-mi deschide calea către ceea ce îmi doresc eu, înseamnă poate că nu mă orientez eu bine , sau poate sunt chiar atâta de ghinionist ? Sau nu înseamnă nimic. Și nimicul e ceva. Deschid ochii, revin la realitate. Am un peisaj în fața ochilor. O deschidere , o poartă. Defapt eu sunt tot aici, tot in mizerie, putoare, igrasie și frig. N-am scăpat. Dar mi-aș fi dorit măcar puțin să mai închid ochii și să îmi abereze mintea și imaginația în liniște. Liniște ... o liniște după care tânjesc.

Frunza uscata din copacul veseliei.

Sunt o mie de povesti si alte o mie de minciuni, si eu nu sunt aici sa le spun pe toate, nimanui. Dar sunt dispus sa-mi dau drumul la minte si sa plesnesc o parere cu si despre un lucru pretios din campul meu vizual. Sentimentul cel mai cel dintre toate pentru mine este acela foarte greu de obtinut, de trezit la viata . Da.. cand doua persoane se intalnesc, vorbesc , impartasesc unele opinii si povesti , minciuni si barfe , se ataseaza vrand nevrand si apare misterul . Contactul vizual este inevitabil si apare setea nebuna de atingere si de mangaiere. Tot ce am eu in fata mea este un vis, ceva imposibil pentru multi dar foarte posibil pentru cei care cred si cei care vor si cei care dau doi bani pentru sentimentele cu adevarat reale ale unei persoane . Cand esti indragostit uiti. Uiti de tine de ai tai uiti de bani si de nevoi. Uiti de viata, nu intotalitate, dar o imparti . In lucruri vitale si lumea pe care ai cladito tu, impreuna cu ea. Numai ai nevoie de prea multe doar de cateva clipe sa simti ca traiesti din nou sau pentru prima data. Frumusetea este probabil singuru lucru pe care il apreciez la o persoana la prima vedere. Da imi place frumosul,nimic nou.Daca ajungi sa contopesti frumosul cu gandul si cu privirea ajungi sa ai nopti nedormite si mintea incarcata cu planuri pe care probabil nu poti sa le indeplinesti dar le ai si te bucuri. Visezi cu ochii deschisi la ceva grandios. Templul fericiri te inconjoaca si iti arata viitorul. Cand ajungi in stadiul meu nu prea mai ai cale de scapare , trebuie s-o iei , sa fie a ta in totalitate si sa nu lasi de ea pentru ca sti sigur ca nu vei intalni una lafel. Descriere nu merita scrisa ca se simte in interiorul meu si la simplul gand despre cum arata ea ma infierbant . Trebuie sa impartasesti orice cu oricine cand si unde poti sa stie toata lumea ca esti fericit nu ca esti trist. M-am ridicat , am trecut pragul , am evoluat in ceva mult mai bun. Tot ce am acuma esti tu si cu tine am totul. Frunza uscata a picat si a disparul am ramas doar noi doi, proaspeti in copacul veseliei.

Our love have bounds we don't know!

Izgonit de propria soarta si dispus sa merg mai departe din cauza ciumei din jos , petrec foarte mult timp afara. Afara in necunoscut, si imi place. Imi place ceea ce am gasit , ceea ce am cunoscut , ceea ce imi "place" si de ceea ce m-am indragostit. Sunt mai presus decat orice pasare. Da ! E un lucru extraordinar cum rasar tocmai eu din cenusa ... oare chiar .. Da . Sunt depasit de o situatie care mie cel putin imi este noua. Dar e un lucru extraordinar , ceva ce nu pot numi in cuvinte pe un cacat de blog . Adevarul ce e in jurul acestui cerc vicios e o minciuna. O negatie spre negatie ... atunci cand e vorba despre un sentiment omenesc foarte greu de perceput. Acest sentiment poate schimba orice .. ORICE nu conteaza mari munti oceane.. Atata timp cand sunt sigur pe mine ca voi fi in stare sa fiu puternic pentru tine voi fi si voi face orice ca sa fiu . Nu conteaza melodiile de pe fundal sau ocarele din jur , conteaza ceea ce credem unul despre altu , adica ceea ce simtim cu adevarat. Oricat de mare e gloata, mai mare este iubirea noastra care ne tine uniti, si impreuna putim invinge orice . Orice obstacol care ne ocoleste de golul nostru suprem . Acest gol suprem doar noi doi putem sa-l stabim si sa-l initiem . Doar tu si eu . Noi doi . Noi impotriva tuturor !

Doare n-ai ce sa faci!

Trecand prin viata ca un glont, mi-am propus sa iau o mica pauza de la sistem si sa ma relaxez. Sunt incarcat cu atata putere negativa incat numai gandesc asa cum gandeam. Defect si tot mai defect, voi fi si voi ramane. Urasc multe lucruri si fiinte, da incep sa traiesc din ura si din sete de si mai multa ura. Nu ca pana acuma era mai diferit dar incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca viata ii grea si lumea ii rea. Conserva de beton in care sunt bagat nu ma lasa sa ma extind. Campul meu vizual este blocat de o culoare rosie care nu-mi oferi nici un pic de satisfactie sau de placere. Viata e amara.

Ce simt eu acuma? Ceva indiscutabil de bun.. ceva maret un lucru pe care nu l-am mai simtit pana acuma. Esecul tot esec ramane si continua .. Dar sunt multumit ca avand in vedere cate picioare in fund am primit sunt inca capabil sa ma ridic dimineata din pat. Ceva uluitor. Misoginismul meu e tot mai mare, probil ca tot mai greu inteleg. Ceea ce vad si ceea ce vede tot poporul e un chici, o mizerie. Da femeia e un lucru sfant care nu poate sa fie detinut doar prin contrabanda, de valuta masini si statute. Lumea din jurul meu se comporta ciudat. Sunt tot mai fericiti, mizerabil vorbind. Nu inteleg cum pot fi asa de impacati cu ideea ca sunt niste incapabili spiritual si sentimental. Imi vine sa vomit numa cand ma gandesc la oamenii care i-am avut aproape. Este oare un lucru bun ? Sa fi singur si sa te indepartezi de toti pentru ca nu esti inteles sau nu vrei sa fi inteles?

Totul sau nimic! Asta inseamna ceea ce se petrece in jurul meu. Multimea sa acomodat , asa imbecili s-au impacat cu ideea si traiesc impreuna, tot asa injunghindu-se pe la spate si zambind cu un ranjet de toata coma ca si pana acuma . Ceea ce au reusit e doar o fatada ca sa se minta pe ei insisi ca sunt fericiti. Altii pot eu nu. A recunoaste ca esti nefericit nu inseamna a astepta pe cineva sa vina sa-mi cante la o vioara minuscula si sa-mi planga de mila. E un act de curaj , putini recunosc ce au in suflet cu adevarat.

Astept acel moment , cand va venii in sfarsit si vremea mea. Sa fac ceva sa fiu si eu "special" pentru cineva sau ceva. A ura e un lucru frumos , iti dai seama dela cei din jur ce extraordinar e sa iubesti. Aceleasi masti si minciuni pe fata lor, dar iubirea e iubire, cand timp obtii ce vrei esti fericit. Iubeste mult... sau respecta sentimentul in sine, ca daca odata ai pierdut gustul , greu il vei mai obtine ,sau numai vrei defel sa-l obti.