Ultimii picuri de sânge ai unei inimi ce pompează ură . Partea I

De douăzeci şi nouă de zile mă gândesc în fiecare seară la acea perioadă . De douăzeci şi nouă de nopţi nu pot să dorm liniștit. ... Totul a început printr-un eșec, conta ? A început într-o vară și s-a terminat tot într-o vară. A fost un dezastru, a fost cea mai romantică perioadă din viaţa mea. Am urlat,mult, mi-am pierdut controlul,de multe ori, mi-am pierdut prietenii, i-am recuperat și iar i-am pierdut, am băut de toate și am fumat tot ce am prins, am mâncat grețos și nu dormeam nopțile. Am iubit. Am iubit cu adevărat. A fost de basm. Ce am avut de oferit ? Nimic. Şi am primit tot. Am fost un nimeni cu iluzii și orgoliu colosal, aşa s-a și terminat totul. M-ai făcut viu, m-ai făcut sa uit cine sunt, m-ai făcut alt om , acel om care s-a clădit după standarde create atunci , standarde neatinse nici măcar azi. Chiar mai contează ? Chiar mai contează ca nici o săptămâna măcar din ce a fost atunci nu am mai fost în stare să clădesc emoțional și sentimental ? Chiar mai contează că nu pot să găsesc nimic ce sa-mi satisfacă gusturile pentru că le compar cu tine ? Nu. Nu mai contează , trecutul e trecut și e demult apus. Probabil ai și uitat cine sunt. Dar chiar asa,cine sunt ? Pot garanta că faţă de atunci sunt de 128 de ori mai bun. Am reușit să obţin tot ce mi-am dorit ,dar te-am pierdut pe tine. Totuși. Am stat ani de zile trăind cu minciuna că nu-mi pasă , pentru că orgoliul e orgoliu şi nu se poate încalcă (porc arogant și încrezut). Oricum nu se mai poate face nimic, acea persoană a murit și odată cu ea a rămas doar o amintire, care până nu demult era o amintire plăcuta. Deci cine sunt eu ? Tot un Nimeni, deci n-ai pierdut nimic. ... A fost perfect. Întâlnirea a fost perfectă. Tu ai fost ruptă din pastel, de nedescris. Aveam o sete de tine imposibil de controlat. Te doream ,centimetru cu centimetru, cuvânt cu cuvânt. Aveai puterea să îmblânzești totul în mine, erai femme fatale , erai aleasa , erai iubirea încarnată, the Goddess. Şi eu eram fericit că mă întâlneam cu tine ... Până să vină ziua aceea , nu credeam că o să pot să combin locul copilăriei mele cu discuții semi-filozofice, săruturi apăsate , și fotografie. Ce mai combinație. A mers , și a mers destul de spectaculos. Cine credea că și tu iți dorești același lucru ca și mine. Amuzant. Mi-ai corupt mintea și am făcut o serie de activități în premieră pe care nu credeam ca le voi face, cel puţin nu de bună-voie. Tot în seara aia mi-ai arătat frumusețea în flori, apus de soare și sârmă ghimpată. Pozele spun tot . ... Ziua aceea se derulează din nou și din nou , o știu pe de rost. Agonie și extaz. Frustrare și calm . Dragoste și ură. Cu ce am greșit oare când mi-am amintit de existenţa acelei perioade ? Probabil că șirul întreg de eșecuri ce a urmat dupaia , m-a făcut să mă întorc în trecut, să mă mai bucur de puținele amintiri frumoase care mi-au rămas. Ziua aia nu o pot uita niciodată. 12.06.2010 . Citez: "Defapt ce mai contează când ai tot ce-ți trebuie?" Chiar aşa. Ce mai contează? ...