Cel ce zambeste!

Merge incet,
Calca pasi marunti in ploaie..
Cu privirea in pamant
Cu gandul la odaie.

E frig afara..
Hainele n-ajuta,
Sa-l intrume prin noapte
Spre o alta ruta.

Sa apuce sa ajunga..
Intr-un loc mai bun..
Cu un scaun cald in fata sobei
Si-un ziar in maini.

Sa nu stie ce e lipsa
Sa nu-i pese de orice
Sa fie respectat
De oricare si oricine.

Sa aiba si el un scop
Totusi merge prin ploaie
In viata nu are un rost
Si inauntru moare.

I-l roade pustiul
I-l macina neincetat
E singur pe lume
Singur si vinovat.

N-ar haine , casa , masa
Pe nimeni aproape.
Un singur lucru-l incalzeste..
Cateva soapte calde.

De la asa-zisa sa viata
Demult uitata-n vant
De lume si de viata
De soare si pamant.

Merge nencetat..
De cateva ore bune
N-ar niciun gand.
Cu rele cu bune.

A fost cineva.
Cineva aproape,
De toata lumea indragit
Familie frati, nepoate..

Pe stada neagra , el pasi
Cu o viteza lenta
Toata lumea il ignora
Traieste din speranta.

Ca va veni si ziua lui
Se va ridica odata
Si va ajunge iar sus
De unde-a picat o data.

Va reveni in forta
SIngur, fara-ajutor
Cu aceleasi maini muncite
Trecute prin apa, par , si dor.

Dar e tarziu acum
Si el merge mai departe.
Intr-un loc mai bun
Lipsit de rau si alte,

Necuratii ale naturii
Cuvinte grele de uitat
Fapte regretate-n sine
Si un plans neincetat.

Noapte buna, singuraticule
Ne vom vedea curand
Te voi acompania probabil
Intr-al tau drum lung.