joi, 4 noiembrie 2010

Drumetii in Orient

Umbrit tare de toate si tot , intr-o pacoste celesta , pe un cal maro, ma indrept spre strada Gutuilor. Avand aproximativ 4745 de zile traite mi-am luat oamenii binevoitori si am pornit spre necunoscut. Toate lucrurile se intamplau ca atare: ploua radeau si eu radeam de rasul lor caricaturizat. Eram trei la numar , trei grei , trei pungi de oase tinere neexperimentate, dar in cautare de experienta. Tinta: Malul Muresului.Un loc scarbos stralucitor de murdar cu multa lume care se descarca de deseuri si de urina, un loc senzational pentru noi sa gasim sacuri cu sticle vechi pe care sa le spargem cu pietre. Avand in vedere starea noastra melancolica din cauza vremii toate din jurul nostru ni se pareau locuri de cercetat si de excavat. Asa ca ne-am oprit la coltul strazii la baba Molnar la gard. Falnic si frumos un Smochin batran ne facea cu ochiul.
Fructe verzi nesemnicative pentru stomacurile noastre goale erau culese cu grija strand scara unul in brate la altul.Erau atatea de rele la gust dar atatea de bune pentru ca nea pus zambetul pe buze ca am facut inca ceva in copilaria pe care no so mai prindem niciodata. Dovada clara ca am reusit sa o scris aici pe pagina asta imbacsita cu plictisela.

marți, 2 noiembrie 2010

Gazez o parere.

Timpul ne este prielnic si ajungem sa ne rugam la el. Suntem rastigniti in propriul nostru corp iar sufletul nostru vrea sa evadeze. Suntem ca si o floare cu doua petale care trec patru anotimpuri peste ea si nu se ofileste. Impreuna facem care totul sa fie iute albastru halucinant. Impreuna suntem totul si nimic. Fara unu dintre noi suntem ca si Soarele fara plasma sau un televizor fara telecomanda. Coexistam intr-o imputitura de carbon si ne imbacsim creierul in bagajul asta de oase. Suntem blestemati sa ne iubim si sa ne ridicam dupa fiecare scuipat primit intre ochi. Suntem osanditi de soarta suntem urati si urati. Suntem tot ce este mai rau in lumea asta dar suntem NOI.
Tot ceea ce pot zice este ca va veni si vremea noastra si vom rasari ca pasarea pheonix si atunci lumea va fi la picioarele noastre nu viceversa. Tanjesc dupa tine in vid . Te vad in vis si nu te vad in realitate. Raman intact si gandesc in timp ce gazez o parere...

luni, 9 august 2010

Pana la urma visul devine realitate.

100 de prieteni 99 de clovni si unul in devenire.
100 de femei 99 blonde una bruneta blonda in devenire.
100 de sticle golite 99 de bere si una de ceai , bere in devenire.
100 de pachete de tzigari 99 dunhill , unu de Marlboro , dunhill in devenire.
100 de fumuri in cap 99 de la mine , unu primit dela altcineva , al meu in devenire.
100 de mofturi 99 neimplinite , unu implinit, decade spre neimplinire.
100 de versuri 99 romantice , unu vulgar, romantic in devenire.
100 de ganduri curate , unul murdar , curat in devenire.
100 de zile 99 pierdute , unul in desfasurare , pierdut in devenire.
100 de motive sa nu ma uit in spatele meu cand cineva ma striga 99 neauzite , unul auzit de catre o persoana importanta din viata mea , neimportanta in devenire.

10 lucruri schimbate 990 lafel. 1 % din viata ta e ceea ce te duce mai departe. Schimbarea e intotdeauna bine meritata. Dar dispare . Ajunge un vis in devenire.

joi, 5 august 2010

Pauza.

Un calm bine venit dupa o furtuna se anunta in craniul meu prematur evoluat.
Focul din sufletul meu sa diminuat si e pe cale de stingere.
Toata speranta mea a devenit cenusa,si am primit tot ceea ce am vrut.
Am dat cu paru cand trebuia sa dau cu bata si ma simt foarte bine pentru asta.
Tot ceea ce a fost a fost doar un test pentru minesa trec mai departe si mi se pare ca l-am trecut cu brio.
Sunt mandru de mine asa cum sunt cu bune cu rele,greseline ne ridica.


Sunt intr-o continuat evolutie a sufletului si simt asta , toata lumea din jurul meu ma afecteaza pozitiv in ultimul timp .
Se pare ca omul cu care stai la bere nu e ceea ce pare , normal.
Pot sa spun ca iubesc traiesc sacrific primesc , Pot sa spun ca traiesc!
Ceva ce nu vreau sa fac nu e neaparat un lucru care nu-mi place..

marți, 6 iulie 2010

Destinul unui om ratat - Partea XII (Cei mai deştepti cedează primii)

Unde?:Parcul central al oraşului, un loc plăcut ziua,plin de oameni de toate vârstele. Bătrâni care se plimbă pentru puţina mişcare,mame cu copiii în cărucioare,juniori care aleargă.Tot tacâmul.Noaptea, un tărâm al disperări , o durere de cap , un regret , un loc pustiu uitat de adierea vântului.

Când?: Ora doua dimineaţa într-o noapte răcoroasă din vara lunii iulie . Cuptorul în totalitatea caliţilor lui încălzea ziua şi noaptea. Numai pe timpul nopţii se putea sta mai mult timp afară. Racoarea era punctul slab,dar eficient.

Cine?: Un cuplu tânăr,foarte strâns. Doi oameni aproape maturi trecuţi puţin peste adolescenţă. Artistul şi eşecul. Cei doi adulteri umbriţi.

De ce?: Attore,mândru de sine ca întotdeauna cu puţin mai multă experienţă în viaţa amoroasă ,un romanatic întârziat.Credea că poate reuşi cu oricine,oriunde şi oricând. S-a întâlnit cu Fedelta, o tinerică frumoasă care avea o soră geamană. Era sora iubitei lui.A crezut că poate scăpa basma curată dar s-a înşelat.A vrut să vadă cât durează efortul uman şi când poate el să se oprească. Şi-a dat seama că face o mare prostie şi a hotărât să renunţe. Chiar dacă le iubea pe amândouă, pe Allegoria o iubea cel mai mult şi nu ar fi dat nimic în schimbul ei,nici măcar copia ei identică în oglindă.

Aflat într-o relaţie frumoasă şi plină de fericiri cu Allegoria, Attore credea că poate să încerce şi ceva nou, dar s-a hotărât să nu schimbe fizicul doar psihicul.A ajuns la capătul puterilor, şi-a dat seama că nu îşi poate bate joc de o fiinţa vie. Oricât de bună ar fi fost sau de rea. S-a hotărât în seara aia să termine totul să fie totul bine.
Fedelta nu s-a implicat în viaţa surorii ei prea mult. Nu a prea interesat-o.A lăsat-o să înveţe din greşeli să ştie că toate se pot rezolva şi fără cuvintele cuiva. Nu ştia de relaţia sa cu Attore. Î-l iubea foarte mult,şi nu ar fi renunţat niciodată la el.Dar ar fi dat şi imposibilul şi nimicul şi vidul şi neexistenţa pentru sora ei .

S-au întâlnit amândoi în toiul nopţii pe o bancă în parcul central. A vrut să îi spună că e mai bine aşa şi că nu trebuie să sufere.I-a spus pe faţa ce avea de spus.A rămas puţin mască Fedelta. S-au îmbrăţişat amândoi,şi-au luat rămas bun şi a plecat fiecare la casa lui.

S-a gandit ca numai are pentru ce trăi,şi-a dezamăgit persoana cea mai premărită,şi-a pierdut tatăl şi acuma şi singura sa iubire.Ajunsă acasă,merge în bucătărie şi ia un cuţit. Erau doar ele două acasă. Începe să plângă în hohote. Allegoria se trezeşte merge repede la ea şi o i-a la întrebări.Îi povesteşte totul în câteva minute. Plâng amândouă şi se îmbrăţişează.După îmbrăţişare tot ce-a mai rămas din Fedelta a fost ochii ei pe spate şi sângele în mâinile surori sale.

vineri, 18 iunie 2010

Neclarități.

Suntem în secolul 21 secolul vitezei al nemuriri al iubirilor pătimașe și al drogurilor legale. Suntem încarcerați într-o lume civilizată cu forța,suntem tot ce nu trebuie să fim.În fiecare an generația care vine decade cu ceva și înaintează cu mult în lucruri rele decât în lucruri bune . Fumatul e la moda încă de la 12 ani și sexul de pe la 14 .Omul începe să numai aibă principii,să numai înțeleagă ce-i bine și ce nu . Se lasă dus de val și valul dus de nimic.Un nimic mai calitativ decât un ceva.Generațiile care vin cu 4-5 ani mai tineri decât mine deja sunt pe cai mari.Știu totul și mă învață pe mine și pe alți mai trecuți lucrurile așa cum sunt .Cine o zis că trebuie să ceri sfatul unuia care e bătrân când poți să vorbești cu puștiu din colțul străzi.

Vorba lui Sorescu suntem într-o burta și ca sa evadam din burta trebuie să renunțăm la propria noastră burtă. Suntem în viața noastră ne-o trăim dar ca să evadezi trebuie să uiți de ea să fi detașat să nu-ți pese de prea multe să privești iubirea ca ceva imposibil până după împlinirea spirituală. Știu că sunt în prima burta din cele trei dar ăla din 94-95 e in a doua de vreo câteva săptămâni pentru că știe mai multe.

Suntem încolțiți de ură și pace și ură și pace până ni se rupe cârma și ne înecăm în pișat.Ne trezim fără chiloți pe noi cu curu în noroi fără haine. Dar..
Oare chiar îi atâta de important să ai haine pe tine având în vedere proverbul celebru(Nu haina face pe om) când deja ești moș expirat la 20 de ani?
Ce să mai Jet cu analfabetismul anului 2010 .Muie cultură , hai cu vulgarismele.

sâmbătă, 12 iunie 2010

DTF

Călare pe gândul de mai bine , evadez într-un mediu vicios și nepotrivit fără să-mi dau seama de prea multe.Ajung într-un tărâm amarnic necurat necaracterizat prin caracterul meu umil.Din colț în colț din piatră în piatră am adunat câte ceva. Și până la urmă a cedat trecerea de la copil cuminte la bărbat pervers.Orgoliul meu a dat ortul popi și mi-a luat jumătate din rânjet cu el. Mereu se va întâmpla așa atâta timp cât bagi și bagi și nu te lași și dupaia o iei de la început.
În spațiul vid din capul meu totul se bulmăcește și se face ampulea considerând că sunt foarte lucid la ora asta. Sunt dominat de o frică intensă, o frică tipic omenească. Frica se va transforma în plăcere nebună. Dar... tocmai m-am trezit.Visam . Mergem de ceva timp pe stradă... doar noi doi stelele și mințiile noastre perverse. Din moment în moment aștept să se întâmple ceva .. defapt nu aștept nimica că totul merge de la sine.Numai contează căldura , frigul , țânțarii , muștele , babele , rockerii , iarba udă. Defapt ce mai contează când ai tot ce-ți trebuie?

vineri, 11 iunie 2010

Un nou început.

Astăzi s-a sfârșit tot ceea ce a fost legat de liceu.Absolut tot.Petrecerea de despărțire a fost extraordinară , cred că a fost singura seară când relația de elev-profesor nu prea o ținut și în schimb a fost o relație de la om la om.Am stat de vorbă cu oameni destul de culți și coolți și chiar mi-a făcut plăcere să vorbesc despre viața comunistă cu D-na Director și despre geometria spațială și astronomică cu domnul profesor de matematică. Am avut atâta energie în mine încât am reușit să fac tot ce am vrut ieri. De la dans la băute de la discuții la tăceri. Totul s-a petrecut atâta de repede.. nici nu știu cum s-a făcut ora 6 .
O să îmi fie dor după ziua de ieri. Deja parcă mi dor și or trecut numai câteva ore . O să-mi fie dor de colegi,profesori,Casoaia,paranteze,gaudeamus și altele. Cum o fost de jegos de grețos și de neom dirigintele meu o să-mi fie dor și de el. Tocmai a început o nouă parte din viață.
Viitorul pare roz.

marți, 8 iunie 2010

Ce ma poate tine pe mine la distanta de tine?

În orice caz prima chestie care îți iese în evidență la o persoană când o întâlnești e salutul.A doua chestie sunt primele 5 cuvinte care ii ies pe gură.Oare de ce se spune că prima impresie e cea mai importantă oriunde? Pai s-o luăm logic dacă vine Domnul X și stânge mâna ca o femeie cu Y lui Y deja i se pare că ceva nu-i în regulă.Iar dacă primele 5 cuvinte ale lui sunt 3 vulgarisme și 2 cuvinte de legătura înseamnă că din primele 5 minute și-o dat seama Y ce fel de persoană e X.Bine acuma.. lucrurile se pot schimba nu rămân așa. Dar oricum prima părere contează.

Am o poveste cu X și Y dar nu pot acuma ... grrr.. Next time!

luni, 7 iunie 2010

Și dacă ...

S-o luăm așa. Eu am o perspectivă tu ai alta. Eu sunt format dintr-un film,filmul propriului meu film și o viața,viața vieții mele. Cele două contopite dau realitatea considerând filmul acțiunile mele și viața trăirile mele. Doi,adica unu plus unu 50% + 50% adica un întreg. Bun și vi tu și-mi zici,eu sunt formată tot din două parți dar diferența între mine și tine e că Eu sunt trup și suflet numai și numai pentru tine...
Ceva în interior a cedat.

duminică, 6 iunie 2010

Când ?

Când o săți bagi mințiile in cap? Oare când? Nu așa curând bănuiesc. Niciodată. Întradevăr niciodată.. ce mai contează . Lumea plânge după tine și pe tine te doare la bostan da nu-i nimica ți se întoarce și ție roata, se întoarce norocul, ai să plângi.. ai să plângi cu lacrimi de crocodil.N-ai fost bun de nimica toată viața . Sau cel puțin așa credeai tu. Eu sunt de altă părere. Prin simplul fapt că exiști scoți o vorbă ai contribuit cu ceva în viața acelui om care te-o ascultat sau te-o văzut. Nu ești neputincios așa zici tu. Toată lumea te iubește chiar dacă dau în tine cu pietre,poate pe moment nu dar dupaia o să le pară rău . Mie deja îmi pare..

Odata si-odata..

Niciodată nu poți spune niciodată! Niciodată! Având în vedere numărul mare de surprize la care fac parte în ultima vreme și câte lucruri noi pot afla despre oameni mă cam îndoiesc că,cuvântul niciodată mai are vre-un sens.Bun s-a întâmplat un miracol într-adevăr.Se puteau întâmpla și două , trei. În ultima vreme am văzut atâtea schimbări la oameni încât numai știu ce să cred , parcă nu-mi mai cunosc aproapele, cunoasc oameni noi pe zi ce trece tot mai superiori decât mine și asta nu-mi convine.Rămân până la urmă îngropat fără cuvinte.Totuși ziua de ieri 5 iunie 2010 o fost hard-core in orice caz având in vedere că am cunoscut doi oameni minunați în ciuda faptului că amândoi au defectele lor,unele mai mari altele mai mici.Le mulțumesc tuturor care m-au înțeles aseară și am stat de vorbă sunteți cei mai tari și sper să rămâneți și în viitor lafel. Eu totuși ar fi cazul să merg la somn am deja 24 de ore și 54 de minute nedormite. Hai .. la-la-la revedere!

joi, 3 iunie 2010

Oare? ..

Gândindu-mă astăzi cum pot să boicotez bacul am dat peste un id de mess al unui vechi prieten și am dat un buzz în speranța că îmi va răspunde și poate până una alta să iară cu mine la o măslină să mai despicăm trecutul in 16 .. Trecutul pare foarte gri în orice caz și sunt multe de spun mai ales că vine grasul la sfârșitul lui iunie.Ce să mai.. profit cât pot și eu de puțin timp rămas în urma unui amânări la meditații unde simțeam oricum că îmi explodează craniul.Ceasul ticăie și eu trebuie totuși să cobor în 2 min jos dacă nu pierd ocazia. Am zis că dacă tot o fi ceva de reamintit azi măcar să las un semn aici ...Hai la revedere .

miercuri, 2 iunie 2010

Câteva păreri..

Fiecare om are interesele lui.. unui țin de ele alții sunt lăsați influențați de alții.Unul dintre interesele mele (în progres continu) este socializarea. Întotdeauna mi-a plăcut ceva nou,inedit,văzut prima oară în viață, mai ales caracteristic unei ființe umane.Întotdeauna am respectat originalul și talentul bun sau rău, greu sau ușor.Eu nu am fost inzestrat cu nici un talent poate numai unul singur.. dar nici ăla nu e stabil..
Cum unii sunt înzestrați cu anumite abilități eu nu sunt. Dar... eu știu totuși să profit de unele chestii.. cum ar fi timpul și banii.. încerc să-mi fac lucrul mai ușor și mai accesibil. Și sunt fericit așa cum sunt.Niciodată n-am considerat că banii te fac mai puternic, dar ei te întrețin. Să fim sinceri ne învârtim în jurul lor , pentru asta trăim pentru asta murim. Pentru bani facem școală,facultate pentru bani muncim toată viața .. și amuzant fără bani murim.Murim simpli cetățeni ai unei lumi mizere sau poate nu mizere , dar văzuta din ochii mei este.
Trecând de la un subiect la altul mi-am dat seama că nu e așa cool să-ți împărtășești sentimentele și gândurile deoarece ar trebui totuși să existe o limită între digital și real, dar în epoca asta nu mai se ține cont de așa ceva.Oricum până în momentul de față sunt de părere că sfatul unui bun prieten e foarte scump. Chiar neprețuit. Până una alta lăsăm și pe altă zi .

Ora de matematică..

Mujex de fluture. Acesta este un limbaj cod pentru un licean ,,bal - mascatic " din cls a XII-a a unui liceu sinistru din Arad unde tot ce zboară se mănâncă și matematica este predată în exces și fără folos. Nu avem nevoie de un Pascu sau de un Cantacuzino avem nevoie de un conducător psiholog care să studieze mentalitatea de licean rebel cu fumuri încă în plămâni după ce a venit de la baia fetelor. Degeaba avem reguli multe și fără rost,nerespectate nici măcar de cine ar trebui cu responsabilitate mult mai mare decât niște clase joase inferioare cum suntem noi de exemplu.

Avem nevoie de un EL sau o EA unde totul sa fie reciproc lafel ca și legea lui Ohm.Un Țepes-Doamne contemporan sau așa ceva. Când și cum ? Tocmai am auzit un ,, Ce morții lui Christos să scriu" în stânga mea dar nu lam băgat în seamă. E un lucru foarte obscen dar ,,light" pentru urechile mele sau ale altora ca mine care sunt obișnuiți cu lucruri mult mai ,,strong" auzite dealungul cursului de matematică sau ce o mai ramas din el.Altu zice ca o taie pe măsa și restul măscăricilor râd de el cu o pofta imensă și seacă. Mai amuzant mi se pare când iese un pămpălau la tablă și nu știe să rezolve 1-2(-3)3/9=1+18/9=19/9

Super când te gândești că am învățat să înmulțim in cls a III-a . În fine capitalismul reconstruit se imprăștie și ne adună după cum vrea. Mă simt ca în periada comunistă , dar totuși puțin mai mult(..) liber.
Ură și respect,voință și neîncredere... termeni care definesc într-un cuvânt acest colectiv numit clasă. Sunt 4 elemente care ne leagă prin numitul " lucru-în-echipă" Împreună trecem peste toate. Da... împreună și numai eu defapt. De ce ne punem atâtea întrebări degeaba de ce există invidie între noi pentru o singură notă care după câtva timp nu va mai interesa nici pe mama nici pe tata. De ce îmi pasă mie totuși? E prea mult rău în lume și asta se vede... se vede rezultatul... zi cu zi cât timp respirăm simțim efectul răului. Suntem crescuți cu răutate în răutate și în disrespect chestia asta influențează și va fi umbra noastră în viitor , răspunsul tuturor chestiilor ce ne va dărâma în continuare până ajungem la o singură cărămidă din 100. Și încet încet murim.. dar e încă 12:52 , 12 aprilie 2010 mai este până atunci.Prea multe întrebări fără răspuns ne învârtim în acest cerc vicios numit școală momentan.Mai 8 minute și plec din temnița matematici pentru ziua de azi (sper).Ajung acasă să scot rechinul din mine odată ... zzz . Hai că se sună , filozofăm mai târziu.