Gazez o parere.

Timpul ne este prielnic si ajungem sa ne rugam la el. Suntem rastigniti in propriul nostru corp iar sufletul nostru vrea sa evadeze. Suntem ca si o floare cu doua petale care trec patru anotimpuri peste ea si nu se ofileste. Impreuna facem care totul sa fie iute albastru halucinant. Impreuna suntem totul si nimic. Fara unu dintre noi suntem ca si Soarele fara plasma sau un televizor fara telecomanda. Coexistam intr-o imputitura de carbon si ne imbacsim creierul in bagajul asta de oase. Suntem blestemati sa ne iubim si sa ne ridicam dupa fiecare scuipat primit intre ochi. Suntem osanditi de soarta suntem urati si urati. Suntem tot ce este mai rau in lumea asta dar suntem NOI.
Tot ceea ce pot zice este ca va veni si vremea noastra si vom rasari ca pasarea pheonix si atunci lumea va fi la picioarele noastre nu viceversa. Tanjesc dupa tine in vid . Te vad in vis si nu te vad in realitate. Raman intact si gandesc in timp ce gazez o parere...