Acum nu stiu unde ma aflu , dar stiu ce vreau. Vreau un semn , o sclipire. Vreau sa stiu catusi putin ce va urma.. viitorul e plin de intorsaturi ciudate . Stau, astept, privesc spre cerul intunecat , si luna no gasesc. Poate mi-ar fi dat vreo idee, cat de frumoasa esti , cat sunt de urat pentru tine si cat de mult voi suferii. Credca si ei ii e frica de mine. Eh, dar stiu ca sunt calm, sunt foarte fericit pe dinauntu chiar dar ma macina tot din jur , fara sa vreau .
Tintesc spre o dimineatza in care sa stiu ca ma voi trezi langa ea. Si voi putea zambi. Voi sti ca iar traiesc cu adevarat. Ce caut eu defapt? caut.. caut un raspuns la multe lucru ce ma reflecta pe mine prin altii.. da .. ceva ce nimeni nu ma poate ajuta cu. Dar stiu. Stiu ca sunt tare si voi fi tare, si nimic nu ma poate opri sa gandesc si nici nu vreau.
Odata si-odata tot voi fi eu cel care a fost, ma voi schimba in sfarsit si eu in bine. Voi uita trecutul si viitorul si voi trai la minut. Nu va mai conta nimic. Doar eu.. si tu..
Incet mi se inchid ochii.Cu ochii inchisi vad .. vad o lumina... un nimic imens de mare care imi zice ca maine va rasari soarele cu adevarat pentru mine . Cer un ajutor pe care doar eu pot sa mi-l ofer. Si stiu ca pot face asta . Doar am nevoie de mine intreg.
Prejudecati... limite .... oboseala ... asa ceva eu nam in dictionar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu