Imaginea unei frunze imense de floare imi sta in cap . Frunza respectiva , verde si puternic prinsa , este in apropierea unui perete de casa. Vatul o bate zi de zi, o clatina fata spate stanga dreapta, dar ramane puternica, ramane intacta ca un burete , ajunge intotdeauna la forma initiala. Intr-o dimineata obisnuita, doi picuri de roua adie frunza, si se unesc intr-un picure mai mare. Acesta se opreste, sta pe loc. Raza soarelui se reflecta prin el. Pur , unic , mare , si intact. Dupa o perioada de timp a venit vremea ca acest picure sa de desparta, din cauza bataii vantului. Unul a luat-o in josul frunzei , unul in sus . Nu se vor mai intalni niciodata si nu vor mai putea fi unuiti. 13 minute au fost impreuna , au fost un intreg , au fost ceva pur , impreuna s-au ridicat , impreuna au coborat. Nimic nu va mai putea fi intre ei. Odata cu izbitura de pamant, se vor intalni din nou. Din pamant se intorc in pamant. Posibil ca din nou caile lor sa se intersecteze , sau poate nu .
Imi pare rau bunul meu prieten, nu am cuvinte sa-ti spun cat de rau imi pare. Acesta va fi un omagiu pentru tot ce am facut impreuna . Totul si nimic .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu